-->

joi, 10 februarie 2011

Dor de EL

Hei Pagina goala!
Imi dai voie sa iti desenez cu litere un gand pasnic dar confuz?
De ce se intampla sa confund ce el imi transmite?Oare pentru ca imi place sa vorbesc cu el?Sau poate pentru ca am o pasiune nedezvoltata legata de mister?Si el e un mister.Nu cunosc decat o parte din el si parca imi e de ajuns.Dar nu se poate sa ma multumesc cu o parte de mister.Eu vreau sa descopar totul la el.Bag un zambet tampit in fata lui si nu inteleg de ce.Oare pentru ca il plac pe el sau cuvintele lui din alta pagina goala?!Acele cuvinte sunt pline de mister,de perversiune si iubire si tot ce ma atrage la el e pasiunea mea de mister.Sau pentru ca si el e pasionat de misterul meu?Se poate sa fie reciproc?
Nu mai inteleg nimic.Dam vina unul pe celalalt numai ca sa mai descoperim ca ne place sa ne ciondanim.
Si el care priveste lumea cu alti  ochi,de parca poarta lentile,si nu vede decat lucrurile misterioase minunate,descopera comportamentul meu si al altora si nu face decat sa iubeasca asta.Sti?Eu cred ca ma place,ii place convorbirea noastra si nu inteleg de ce acum nu e langa mine.
E aproape dar totodata departe de mine,de peisaj,de culoare si de mister.E singur si ii e foame!
Ii este foame sa se exprime asa cum numai el intelege arta si fara un model langa el,fara mine.
I se schimba atitudinea cand e aproape,pare rece si frivol la inceput dar eu stiu ca e doar pe dinafara.Il simt si stiu ca vrea acelasi lucru ca si mine,sa patrunda in lumea misterioasa si sa dezvolte relatia noastra pe mai departe.Are nevoie de ajutor pentru asta?De ce nu e lumina indeajuns sa vada ca sentimentu  e reciproc ?!Trebuie sa ii deschid ochii,chiar sa-l descompun daca nu ma asculta.
Pot patrunde in visele lui,in dorintele lui,dar oricum el pentru asta e menit,pentru mister si pentru mine.
Ii place sa se distreze,sa mearga in parc si la petreceri .Vrea sa imortalizeze orice moment petrecut cu mine,dar ma sperie asta.Ma sperie apropierea asta.Dar mi-e dor de el.Il doream ieri,il doresc si azi,si cred ca si maine.Stie el asta?? Ar trebui.
Il voi hrani atata vreme cat el ma va lasa sa fac asta.Mi-e dor de zambetul tampit de pe fata mea si a lui,chiar si atunci cand ploua este langa mine.Mi-e dor de ochii lui,un amalgam de culori aglomerate ce ma privesc  atat de iubitor.Si sti ce? Nu ma lasa sa desenez,vrea doar sa vad cu el misterul.
Il inteleg,e gelos si eu as fi daca m-ar lasa.
Suntem un spin in mintile altora si un curcubeu pentru cei pasionati de mister!
Mi-e dor de tine dragul meu Nikon.

un raspuns de la constiinta

Intrebari ce zboara prin sufletul meu nelinistit in fiecare ora cand nu sunt langa tine,imi bat la usa sufletului si asteapta un raspuns.
Nu pasesc inauntru de frica sa nu se spulbere sau sa nu ramana acolo pentru totdeauna si astfel sa nu ma lase sa continui a trai in pace.
Dar cine traieste in pace?Nimeni.Nici tu oricat ai spune ca nu intelegi ce zic,ca nu ai astfel de intrebari,chiar si tu macar 3 ore din singuratate te intrebi "Oare….?" Si iti raspunde careva?! Nu.Incepi prin a-ti raspunde singur.Si ce iti raspunzi?Iti raspunzi ce vrea sufletul tau sa auda.
Si e bine asta?! E bine oare sa iti faci iluzii?! Eu spun ca durerea cand va veni,nu te va ocoli.Si tu zici ca iubesti.Dar stii ce e iubirea??!
Esti tacut dintr-o data,nici un gest de aparare,nici o vorba.Te gandesti.
Te gandesti ce e iubirea.Si te intrebi"oare iubirea e ce cred eu ca e?"
Eu,care stiu déjà prin ce treci ,iti raspund :" Să-ţi spun ce este iubirea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Iubirea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi."
Si acum te intreb:"Ai simtit oare asa ceva?" si tu taci din nou,prêt de cateva secunde care ptr tine par un an,doresti sa scoti un cuvant dar nu iese,inspiri si expiri si apoi iti revii..Si imi zici :"Eu ma daruiesc in fiecare zi ptr ca ea este ca o iarba salbatica si nu o planta cultivata,este poezia simturilor mele,este focul din sufletul meu,este energia cosmică ce izbucneşte în constelaţii şi se ascunde în abisul atomului, si tot ea este un spin,o stafie,un uragan fara de care nu poti spune ca traiesti".
Stau si ma intreb ce vrea sa insemne asta,dar realizez ca ai dreptate si poate eu voi trece peste sufletul zdrobit si timp mult ce am nevoie si  nu voi inceta sa ma intreb nelinistit in orele ce zboara "oare…?".