-->

vineri, 15 februarie 2013

"Lumina Soarelui" de Lavinia Popa



Fotografie Julia Popova

{Acesta este începutul unei povești pe care nu ați mai auzit-o până acum și care vă va purta pe culmile unui univers neștiut de unii, ascuns de alții.} 

PROLOG

Se pare că poveştile nu sunt doar nişte poveşti de adormit copii , ci şi pentru a-i face să se gândească că există o lume magică dincolo de cuvintele de pe foile abătute de praf dintr-o carte aflată în cufărul bunicii uitat în podul casei.
Anna Eileen O’Brien, este o fetiţă de 15 ani care şi-a pierdut zâmbetul când bunicii acesteia au murit într-un accident cumplit de maşină provocat de un şofer beat. Aceştia se îndreptau spre Dublin, pentru ziua nepoatei lor ca să o surprindă. Dar pe drum spre casa fiicei lor Lailla, microbuzul în care se aflau , s-a ciocnit cu o altă maşină şi astfel, şoferul microbuzului a pierdut controlul volanului şi a intrat pe sens opus exact într-un camion, s-a învârtit pe şosea şi s-a răsturnat pe câmp, străpuns de nişte stâlpi ascuţiţi ce înconjurau terenul.
Încă de când Anna s-a născut, bunicii au iubit-o foarte mult şi i-au dăruit speranţă, o făceau să se simtă minunat parcă făcând parte dintr-o poveste . Îşi petrecea vacanţele la ei , în Franţa, şi bunica ei ,Emma Duplus, i-a indus pasiunea sa pentru cărţile de ficţiune, dragoste şi acţiune. Totodată bunicul Annei, François Duplus, fost architect dar şi bărbat pasionat de legende, de aventură, de istorie, a învăţat-o cum să se descurce în situaţii de supravieţuire, cum să găsească comori prin curtea casei lor şi a mai învăţat-o şi o limbă străină, latina.
Aşadar, ziua în care a împlinit 15 ani nu a fost o zi de naştere în care Anna să se bucure alături de prietenii săi, aceasta a trebuit să fie puternică şi să înfrunte adevărul: bunicii săi nu mai erau. A fost furioasă şi tristă încât a fugit în Parcul Phoenix pentru a fi singură. Parcul Phoenix se află la 3 km spre vest de centrul oraşului şi este considerat cel mai mare parc urban din Europa, prezentând grădini amenajate splendid, lacuri ornamentale şi pajişti uriaşe.
 Nici nu ştie când a decis să se ducă acolo, dar probabil îi amintea de timpul petrecut cu bunicii săi în excursia cu cortul din pădurea din Munţii Vosgi din apropierea localităţii Belfort,Franţa.
Înmormântarea a avut loc în cimitirul din Belfort şi toate persoanele care au participat la înmormântare, au spus numai lucruri frumoase despre bunicii Annei. Anna nu a scos nici un cuvânt, tot ce gândea despre această întâmplare nefericită ţinea în ea. Se gândea” De ce ei? Bunicii ei erau nişte oameni buni, liniştiţi..nu meritau să moară aşa!” . A durat o zi întreagă să facă curăţenie după priveghi, dar Anna nu era în stare să ajute la curăţenie aşa că s-a dus în camera sa. Dar pe când vroia să intre pe uşă , a observat că uşa care ducea în podul casei era deschisă. Probabil mama ei sau cineva din familie fusese sus după nişte tacâmuri, scaune. Ceva anume, nu îşi explică ce, i-a dat un impuls să urce acele scări către podul casei. Şi chiar acolo s-a îndreptat. A urcat în acel depozit ,unde nu mai urcase niciodată până atunci pentru că îi era frică de ce avea să găsească acolo sus, unde era întuneric şi se simţea ceva înfricoşător în aer. Dar nu era aşa deloc, lucrurile acestea erau doar în imaginaţia ei. Acolo se aflau jucării, probabil ale mamei sale de când era copil, dar şi un geamantan în care a găsit cuţite, hărţi, şi caiețele cu diferite notiţe ale bunicului său ce datau din anul 1945 plus alte lucruri. Pe moment Anna s-a speriat, pasiunea bunicului său încăpea într-un geamantan şi totuşi nu mai părea ceva distractiv, ci era ceva serios la mijloc.
A închis geamantanul şi s-a îndreptat spre un cufăr din colţul opus. Era un cufăr prăfuit, dar după ce l-a şters cu o cârpă, a observat cât de superb era, gravat cu un fir auriu şi având scris pe el o frază în latină. După câteva minute ,în care Anna a încercat să îşi dea seama ce scrie pe cufăr deoarece firul auriu se întrerupea de colo-colo, a aflat răspunsul curiozităţii sale.  Pe cufăr scria: “ Nu-l deschide decât dacă eşti sigur că poţi să faci faţă! “ şi într-o parte a cufărului, mai era gravat numele Emma. Era al bunicii sale. Dar niciodată nu îi povestise de el.
Brusc şi-a adus aminte de o întâmplare de când era mai mică. Anna , pe când avea 11 ani, a vrut să urce în pod să se ascundă de prietenii săi Kevin şi Amalia în timp ce se jucau. Dar bunica sa a prins-o exact când deschidea uşa şi a oprit-o. Era foarte supărată şi i-a zis Annei:
-“ Nu poţi urca acolo!”
-“De ce bunico? Nu voi păţi nimic. Kevin nu mă va găsi aici, este locul perfect.”
-“Nu,nu este. Nu vrei să ajungi undeva de unde nu te poţi întoarce”, i-a spus bunica Emma nepoatei sale şi a întors-o din drum. Atunci Anna se resemnase şi s-a ascuns în alt loc.
Dar astăzi , ea a urcat acolo, nu mai era nimeni să o întoarcă din drum.
Oare ce să facă? Să ignore mesajul din latină şi să deschidă cufărul ori să plece acasă înapoi în Dublin întrebându-se dacă bunica sa era cea care i-a dat impulsul să urce acele scări.



©Lavinia Popa - Aș aprecia să nu îmi copiați lucrarea, proprietate personală. Sunteți liberi să vă dați cu părerea, ba chiar aștept asta cu nerăbdare :-) . Mă va încuraja să vă dezvălui continuarea romanului meu.

3 comentarii:

  1. Inceputul pare a fi un fel de 'Alice in tara minunilor' doar ca pe un fond de tristete si de cautare a ceva ce inca Anna nu a gasit. Ma astept la o carte despre cautari, despre o lume pe jumatate imaginara pe jumatate inca legata de viata Annei. Sa vedem ce va urma. Mai umbla putin la stil. Oricum, e de admirat incercarea si faptul ca deja ai conturat niste personaje.
    Mult succes, Lavinia!
    :)
    I. Rascanu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos! Nici nu stiti cat de mult apreciez ca ati citit :) si mai ales, apreciez sfaturile dumneavoastra. Voi face tot posibilul sa impresionez in continuare.
      Va pup si sa ne vedem cu bine la "lansare"! :D

      Ștergere
  2. Te felicit pentru idealismul si intensitatea dramatica a emotiilor de care dai dovada.
    Sa nu renunti niciodata la scris!

    RăspundețiȘtergere